MWC 2011: Aventurile unui "Mobilissimo" la Barcelona (ziua 0) şi conferinţa Samsung

Totul a început cu oftatul lui Erwin... "Poimâine începe MWC la Barcelona şi noi nu o să fim acolo." Menţionez că asta a fost vineri la ora 12, adică la prânz. Probabil că nimeni cu mintea întreagă nu se gândea că de la un oftat şi fără nici un plan totuşi se poate ajunge la un rezultat precum participarea la MWC.

O să devin spiritual, dar nu am de ales. Am scris şi pe twitter că încep să cred, dacă nu cumva cred deja, că dacă un lucru trebuie să se întâmple, atunci se va întâmpla indiferent de obstacole. Primul obstacol a fost faptul că eu sâmbătă aveam programată o filmare de la care nu puteam să lipsesc. După ce am stabilit cu un alt cameraman să preia filmarea de la mine după ora 17:30, am ştiut că totuşi o să pot pleca.
 

Mai era de rezolvat biletul de avion şi cazarea. După câteva clicuri am găsit soluţia perfectă pt transport. Wizz! Mai era o problemă destul de mare, cazarea. Cum am scris mai sus la partea spirituală, anumite lucruri sunt menite să se întâmple.

Raul, un prieten cu care mă întâlnesc prea rar şi sper să se schimbe acest lucru, mi-a spus odată că are de gând să se mute în Spania, mai exact în Barcelona (acum îl înţeleg de ce:)) dar de atunci a trecut cam un an, între timp ne-am mai întâlnit fiindcă el învăţa spaniola în aceeaşi clădire unde am eu studio foto. Nu am putut trece unul pe lângă celălalt fără să schimbăm o vorbă, aşa am aflat că el chiar vrea să se mute în Barcelona. Asta se întâmpla miercuri sau joi seara, nu mai ţin minte exact deci încă nu ştiam că o să am nevoie de sfatul lui în ceea ce priveşte cazarea la Barcelona.

Scriu aceste detalii fiindcă vreau să simtă cititorul de ce am devenit spiritual la începutul articolului :) Deci de aici mi-a venit ideea să-l sun pe Raul să-l întreb de cazare în Barcelona şi bine am făcut. Nu numai că a ştiut ce să-mi spună, dar chiar a reuşit să mă cazeze gratis, timp de o săptămână în Barcelona. La sora lui şi probabil la viitorul cumnat:) Nu ştiu cum o să pot să le returnez acest serviciu vreodată. Mulţumim din suflet pt asta Raul, Raluca şi Mircea.

După ce am reuşit să rezolvăm aceste probleme, Erwin a făcut rezervarea la Wizz şi ştiam sigur că sâmbătă la ora 18:30 pot pleca. Sâmbătă la ora 17:30 am predat camera de filmat şi urcăm în maşina lui Erwin să venim spre aeroport. La aeroport surpriză, check in-ul s-a terminat.

Totuşi tipul de la Wizz a fost atât de drăguţ încât mi-a dat biletul, dar nu a mai fost la fel de drăguţ când m-a întrebat de bagajul de mână şi m-a pus să bag bagajul într-o fantă de metal. Normal că nu a intrat, cred ca dimensiune acelei fante nu era de 55x40x20 cm cum scrie pe net, dar promit că o să măsor acel dispozitiv când mă întorc.
 

Panicat că nu o să-mi accepte bagajul şi o să pierd avionul sau bagajul, am vrut să transfer totul într-o geantă sport, pt că m-am pregătit şi pt asta, aveam planul 2 la îndemână, geanta sport care dacă e plină de haine o bagi şi în cutia poştală la nevoie. Tipul nu a mai fost atât de drăguţ şi a spus că nu mai este timp pt asta, nu ştiu care era alternativa lui, dar ideea e că m-am m-am dus spre vamă... La vamă mi se spune că odată ce trec nu mai pot să revin dacă am probleme cu bagajul.

Plin de nervi mă pun în genunchi şi încep să transfer din geamantan în geanta sport lucrurile importante, laptop, încărcătoare, câteva haine, etc... Nu vreau să devin plictisitor şi termin cu partea de aeroport deşi am mai avut peripeţii. Totuşi trebuie să scriu că în avion au urcat oameni cu geamantane mai mari decât ce am avut eu iniţial... deci din punctul ăsta de vedere tipul de la check în de la Wizz are o bilă neagră de la mine. În rest pentru Wizz jos pălăria. A fost primul meu zbor low-cost şi singura diferenţă pe care am simţit-o a fost faptul că nu am primit mâncare şi băutură gratis ci trebuia să plăteşti, dar nu erai obligat să cumperi.
 

Deşi preţurile nu erau exagerate, 2 euro ceva biscuiţi, 4 euro un sanwich, 2 euro cola la doza, nu mi-am cumpărat nimic. Cred că oricine poate rezista în jur de 2 ore şi jumătate cât durează zborul, fără apă şi fără mâncare. Pe mine mă fascinează zborul aşa că nu am avut probleme cu plictiseală. Stăteam cu ochii lipiţi de geam şi mă uitam la pământ. Oraşele păreau că sunt mici incendii de mirişte şi mi-am adus aminte de ştirile pe care le montam la ProTv Timişoara pe vremea când lucrăm acolo ca editor imagine.

În rest mi-a lipsit familia, mă simţeam singur şi aş fi vrut ca şi ei să fie acolo. La următorul zbor sigur vor fi :) Uitându-mă pe geam şi nemaivăzând mare lucru jos, am început să mă uit la stele. Probabil că sus în aer şansele să vezi o stea căzătoare sunt foarte mai mari pentru că eu am văzut una. Nu cred să mai fi fost vreodată aşa de aproape de o stea căzătoare în viaţa mea :)
 

Am ajuns la Barcelona. Prima impresie... wow cât de mare e aeroportul, mai ales dacă decolezi de la Timişoara. De la aeroport până la apartament nu s-au întâmplat multe, în principiu mă uitam la tot felul de afişe şi mă minunam că în Barcelona unde sunt palmieri exista în trenuri afişe care te îndruma să mergi la schi undeva în apropiere, dacă am înţeles eu bine (nevorbind spaniola deloc).

Am ajuns cu bine, am mers cu 2 trenuri timp de o oră ca să ajung la Montcada Bifurcacio. Foarte săritori localnicii şi indiferent dacă ştiu engleza sau nu, ei te ajută. Ca să fiu sigur că merg în direcţia bună, am tot întrebat lumea dacă e OK traseul meu.

Discutând cu lumea am aflat de la o tipă care e din Columbia şi îşi face aici masteratul, că turiştii care vin în Barcelona sunt totodată binecuvântare şi blestem. Asta pentru că tot oraşul a devenit scump pentru spanioli şi pe lângă asta ei nici nu sunt serviţi la fel ca şi turiştii. Asta e un lucru la care nu m-am gândit că să fiu sincer. Eram sigur că turiştii sunt o binecuvântare pentru un oraş sau o ţară.
 

Dimineaţa, pardon la prânz când m-am trezit a trebuit să o iau din loc. A început lupta cu mijloacele de transport, sau cel puţin aşa mi-am imaginat eu. Deşi a trebuit să traversez tot oraşul, nu am simţit distanţa. E totul pus la punct, ai tot felul de legături, metro, autobuz, tren şi culmea toate merg pe acelaşi bilet, sau cel puţin cele cu care am călătorit.

Am pus pe facebook o fotografie cu camere de supraveghere pe peronul de la gară. Comentariul la poză era, că încep să cred în teoria conspiraţiei conform căreia la un moment dat nu o să poţi să faci nimic fără ca "băieţii" să ştie. Atâtea camere de supraveghere nu am văzut în viaţa mea.
 

La acreditarea pentru presă am avut nişte probleme, asta din cauză că noi am anunţat foarte târziu că vrem să fim prezenţi la MWC. Cred că, dar hai să nu scriu ce cred că s-ar fi întâmplat dacă eram în aceeaşi situaţie dar în România:) Aşa că mai bine scriu că după ce le-am dovedit că vin din partea mobilissimo.ro şi ei au analizat site-ul, ajungând la concluzia că mobilissimo.ro e un site care se ocupă serios de acest subiect, adică de telefoanele mobile, mi-au dat acreditarea şi un rucsac cu pliante şi un catalog. Frumos din partea lor.
 

Acum trebuia să transmit acasă nişte veşti, şi cum nu aveam acces în sala de expoziţie unde era WiFi, a trebuit să merg să caut undeva internet. Am şi găsit destul de repede. Am intrat într-un local mic, un fel de bar dar unde aveau şi câte ceva de mâncare şi acolo am primit o parolă şi m-am conectat. Era normal să cumpăr ceva, aşa că am cumpărat un croissant cu 90 de cenţi care a fost bunicel dar eu fac croissante mult mai bune:) (asta nu e o glumă chiar le fac eu cu mâna mea, am învăţat de pe youtube :)
 

După ce am scris pe twitter că totul e ok şi că am acreditarea, îmi atrage Erwin atenţia că în scurt timp o să înceapă conferinţa de la samsung. Pentru că nu vreau să cheltui prea mulţi bani şi vreau să fac şi ceva mişcare, m-am hotărât să merg pe jos până la Palau San Jordi pentru că pe harta nu părea departe. Chiar dacă a trebuit să merg mai mult decât mi-am imaginat, totuşi a meritat dacă nu de alta atunci pentru privelişte. Nu am cuvinte să spun ce am simţit când de pe muntele pe care urcăm am văzut oraşul de sus.
 

Am ajuns la sala unde se ţinea conferinţa şi încă dinaintea începerii sale mi-am dat seama că băieţii ăştia nu glumesc. Totul arată impecabil, tocmai am prins o mini-sedinta cu toţi organizatorii care toţi erau în negru, un om vorbea restul ascultau. Nu am văzut vreo fată care să pară plictisită sau neinteresată de ceea ce le spunea respectivul.

După un timp au apărut postaşii (eu aşa am dedus că sunt postaşi) care aduceau pachetele. La intrarea în sala/hala nu au fost probleme, totul a mers foarte fluent. Am intrat într-o încăpere imensă unde eram serviţi cu tot felul de mâncăruri tradiţionale spaniole. Am stat jumătate de oră aproximativ până ne-au lăsat să intrăm în sala unde avea loc lansarea. Aici am fost conduşi la locuri şi printr-un sistem destul de inteligent au făcut în aşa fel ca fiecare loc să fie ocupat rând pe rând. Pentru asta foloseau o panglică cu care era blocată intrarea pe rânduri, foarte bine gândit.
 

După o aşteptare destul de lungă a început showul. Tot ce pot să spun e că de multă vreme nu am mai văzut ceva aşa de bine organizat. Sunetul era impecabil, nu era nici prea tare, nici prea încet. Simţeai că sunetul vine chiar de la cel care vorbeşte. Probabil au folosit 20-30% din capacitatea difuzoarelor pe care le aveau, deci o sonorizare bună nu e neapărat cu sunetul dat la maxim, cum se practică la noi de obicei. Nici vorbă de microfonie sau orice alt derapaj. Singura "gafa" a fost la un moment dat faptul că tipul care prezenta ori a uitat ori a mai adăugat ceva de la el şi cei de la regie au dat drumul la filmuleţul care prezenta următorul invitat, dar s-au oprit într-o fracţiune de secundă.
 

Toţi cei care au luat cuvântul au vorbit perfect, nu se bâlbâiau, nu uitau idei. M-am şi mirat, am zis ăştia da profesionişti. Până la urmă mi-am dat seama că nu au lăsat nici asta la voia întâmplării şi au pus două promptere imense sus agăţate de tavan unde curgea tot textul cuvânt cu cuvânt din discursurile invitaţilor. Au urcat pe scenă rând pe rând toţi oficialii de la Samsung şi partenerii care au contribuit la dezvoltarea lui Samsung Galaxy S2, pentru a ne explica cât e de bun acest telefon.
 

Când s-a terminat prezentarea telefonului, scenariul era să se prefacă prezentatorul că totul s-a terminat, au început să tragă cortină şi culmea surprizei au mai lansat şi tableta Samsung Galaxy Tab 10.1. Scenă a fost destul de reuşită dar nu şi convingătoare, eu probabil nu aş fi ales varianta aceasta de a prezenta tableta.
 

După acest eveniment nu a mai rămas mare lucru de făcut decât să ieşim în acea sală de aşteptare unde am fost şi înainte şi să punem mâna pe device-uri. Eu nu am încă un smartphone, dar cred că o să am în curând un Samsung Galaxy S 2.

Telefonul e superb, subţire, destul de mare pentru gustul meu, imaginea e impecabilă, deci nu ai ce comenta. Mi se pare a fi telefonul perfect fără nicio exagerare. Nu o să scriu detalii tehnice ci o să scriu ce impresie mi-a lăsat acest eveniment şi reacţiile oamenilor. Toţi păreau foarte impresionaţi de noul terminal. Majoritatea reporterilor îl tot comparau cu iPhone, şi păreau destul de convinşi că samsung a făcut treabă bună.

Surpriză de care am avut şi noi parte a fost Sorin Manea Telecom Division Manager de la Samsung România care a binevoit să ne prezinte pe scurt telefonul în exclusivitate. Acest lucru ne-a picat foarte bine. Sperăm că tot el să ne prezinte şi tableta la expoziţie. La plecare toţi am primit o plasa Samsung cu o cărticică cu prezentarea telefonului, ceva biscuiţi cu ciocolată şi o scrisoare pe care stă scris: "Don't contain yourself on Valentine's day Feel the passion and Share the love of Samsung Galasy S II".

Cam asta a fost ziua 0 de la MWC din Barcelona, sunt foarte entuziasmat de ce va urma. Sunt bucuros că am şansa să fiu aici şi sper că măcar o frântură din atmosferă de aici să vă pot transmite şi vouă.

E ora 02:27 aici la Barcelona, noapte bună.