Aventurile unui "Mobilissimo" în ultima zi de MWC: Experiența Formula 1, reticența de la HP, ZTE şi RIM, rămas bun Barcelona!

Încă tremur la cât de emoţionat sunt. Scriu aceste rânduri la 5 minute după ...

De pe la ora 4 dimineaţa nu am mai putut dormi, pentru că ştiu că e ultima zi la MWC şi eu mai am multă treabă aici. Nu a fost singurul motiv pentru care mi-a sărit somnul. Ieri seară am fost la standul Power Wave Technologies şi am văzut că lumea stă la coadă să probeze simulatorul de Formula 1. Am întrebat dacă oricine poate testa simulatorul şi tipa de la stand mi-a spus că da, dar numai ziua următoare...
 

Mi-am cam luat gândul de la treaba asta, ştiind că eu o să am mult de lucru şi că nu pot să stau ore întregi la coadă doar pentru asta. Probabil văzându-mi fata posomorâtă după ce am aflat că numai a doua zi se poate, mi s-a spus că dacă vin la prima oră nu o să fie nimeni. De atunci parcă mi-ar fi băgat cineva o doză de adrenalină în vene. Totuşi încercam să mă abţin să mă bucur prea mult, ca să nu fiu foarte dezamăgit dacă nu o să reuşesc. A doua zi am ajuns cu o oră înainte de deschiderea expoziţiei şi am mers la centrul de presă să trimit materialele pentru că acolo unde sunt cazat internetul nu prea face faţă fişierelor video pe care le trimit.

Am vrut să merg cu un sfert de oră mai repede la standul cu simulatorul dar paznicii nu m-au lăsat să intru până la ora 9. La nouă fără un minut am intrat şi m-am dus glonţ la stand, dar deja era coadă... Nu numai că era coada, dar erau 2 cozi. Asta din cauză că doar presa nu avea voie să intre în hala înainte de 9, nu şi expozanţii. Pe lângă faptu; că era o coadă cu expozanţi, mai era o coadă şi cu angajaţii firmei care vroiau şi ei să dea o tură, pentru că nici ei nu au acces toată ziua bună ziua la simulator.
 

Mi-a căzut moralul, dar am stat şi am cântărit, am pus în balanţă că probabil va trebui să aştept minim o oră să-mi vină şi mie rândul la simulator, dar pe de altă parte aveam oportunitatea de a trăi o experienţă unică. Am ales să aştept.

Şi am aşteptat...

La un moment dat un tip vine şi îmi spune că el era în faţa mea dar nu era la coadă pentru că vorbea cu cineva. Îmi venea să-l strâng de gât, dar am zis că dacă e să mă dau, mă dau oricum, dacă e să nu mă dau, oricum nu mă dau. Se pare că am descoperit ceva reţeta magică sau eu ştiu ce, că tot ce pot să vă spun este că nu numai că m-am dat, dar cei 2 care se aflau în faţa mea (inclusiv tipul care a spus că el stătea de vorbă, etc....) au renunţat după 20 de minute.

Cam jumătate de oră am tot stat şi ne-am uitat la angajaţii firmei cum conduc, unii mai prost, alţii şi mai prost, dar la un moment dat cred că a venit fratele lui Schumacher şi s-a pus în maşină, deoarece a scos un timp care probabil a fost cel mai bun timp de la expoziţie... ne-am uitat că viţeii la poartă noua. Ni s-a spus să nu ne panicăm, pentru că el e tipul care construieşte aceste simulatoare. S-a terminat în sfârşit cu angajaţii şi a venit rândul meu, dar aveam şiretul de la un pantof desfăcut, nu mai ştiam unde să-mi pun rucsacul, nu mai înţelegem ce îmi spunea tipa.... Mă bucur că m-au încercat aceste sentimente, aşa ceva nu poţi simţi la comandă, asta simţi numai dacă e ceva special, şi intradevar a fost.
 

Am început să conduc, mai întâi am lovit peretele din faţa mea, apoi am dat cu spatele şi am lovit uşa de la garaj, dar după toate aceste tamponări am început să merg destul de bine. Nu am vrut să dau din parapet în parapet aşa că am luat-o mai încet şi am văzut că nu e chiar imposibil să rămâi pe asfalt, aşa că mă început să apăs mai tare acceleraţia. Simţeam că e real, şi când frânam şi când aceleram, vreau să precizez că am mai încercat astfel de jocuri şi pe Xbox şi pe alte console, telefoane dar am dat din parapet în parapet şi eram sigur că dacă ar fi să conduc pe bune un monopost, nu aş avea o prestaţie atât de groaznică şi am avut dreptate.

Şi asta din cauză că simţi altfel, reacţionezi alfel.

Pe console simţi doar că îţi tremură volanul sau controllerul în mână, dar aici simţi şi forţa centrifugă, volanul tinde să revină la normal, şi ai şi o altă perspectivă asupra drumului. Nu mai ştiu de câte ori am ieşit în decor, o să mă uit la filmare, probabil de vreo 2 ori, dar tot ce pot să spun e că am simţit că sunt acolo pe pistă. Ţipă de la stand care mă asistă pe mine m-a lăsat să merg o tură în plus faţă de ceilalţi,nu ştiu de ce a făcut asta, ori pentru că a văzut cu câtă răbdare aşteptam la coadă, ori pentru că atunci când m-a întrebat de insigna Android, pe care o aveam înfiptă în cureaua de la legitimaţie, am întrebat-o dacă o vrea ea. Când m-am dat jos nici nu mai ştiam în ce direcţie trebuie să merg, de emoţie eram total dezorientat, ba chiar tremuram de emoţie.

Deoarece nu am condus niciodată un monopost de Formula 1 în realitate, nu pot să apreciez cât de mult seamănă cu ceea ce simţi în simulator, dar dacă e să compar cu condusul unei maşini normale, pot spune seamănă foarte mult, numai că parcă totul e mai brutal. Accelerezi, frânezi, iei curbe, nici nu îţi dai seama că e un simulator, asta datorită sistemului care mişca maşina în funcţie de manevrele pe care le faci, chiar şi volanul dacă ai viteză mai mare să mişca mai greu.

Nu pot să cred cât sunt de norocos să fi "condus" această maşină, am înţeles că există doar 5 asemenea simulatoare în toată lumea şi preţul este de peste câteva milioane de dolari, aşa mi s-a spus. E vremea să revin cu picioarele pe pământ şi să îmi continui treaba la MWC. Lumea nu mai e aşa de entuziasmată ca în zilele trecute, sunt refuzat de mai multe ori când cer ajutor pentru filmarea unui review, pe motivul că persoana care se ocupă de partea de prezentare nu este la stand.
 

Expozanţii sunt cu gândul la plecare şi nu mai sunt chiar aşa de politicoşi, nu toţi, dar destui încât să îţi atragă atenţia acest fapt. La standul ZTE am făcut singur reviewurile şi e foarte incomod să şi filmezi şi să şi butonezi, mai ales că majoritatea telefoanelor sunt cu touch-screen. La HP parcă vorbeam cu pereţii când am întrebat de terminalele lor, parcă nu vroiau să mi le prezinte, a trebuit să insist de mai multe ori, să întreb care persoană le are, şi tot primeam răspunsuri confuze. Până la urma cele 2 telefoane şi tabletul erau la acelaşi personaj, nu cum a încercat să-mi spună un reprezentant HP, ca un telefon e la "Gică" şi celălalt la "Vasile"...
 

M-am simţit puţin aiurea, important e că tipul care a prezentat tabletul şi telefoanele totuşi era de treabă, chiar dacă a trebuit să-l rog de mai multe ori să-mi ţină telefonul în diferite poziţii pentru a face fotografii. La Blackberry a fost şi mai rău, au spus că nu au voie să vorbească cu presa chiar dacă au chemat o doamnă care tocmai asta trebuia să facă, să vorbească cu presa. Se tot fofilau că de ce am eu nevoie de aşa o prezentare când există material pe site-ul lor şi îl putem lua de acolo. Se vedea de la o poştă că aveau de gând să împacheteze şi să plece, nu să îmi prezinte mie tableta, chiar dacă erau probabil obligaţi să stea la standuri până în ultimul moment al expoziţiei.
 

Până la urmă am insistat atât de mult, încât mi-a prezentat tabletul dar fără să scoată un cuvânt. Totul s-a terminat foarte brusc, eu nu m-am mai uitat la ceas ci doar la cât o să mă mai ţină bateria şi ora inchderii m-a luat prin surprindere. La un moment dat aud în difuzoare că se închide expoziţia şi că trebuie să plecăm în 5 minute. Eu lăsasem laptopul la centrul de presă ca să urc nişte materiale pe YouTube, pentru că nemaifiind aşa înghesuială nu mai riscai să se pună altcineva pe locul tău, cum se întâmplă la începutul expoziţiei.
 

Am început să fug prin ploaie, fără umbrela (cea din imagine e o fotografie de dimineata) pentru că cineva a binevoit să mi-o ia şi ud leoarcă am ajuns la centrul de presă. Nu mai vroiau să mă lase să intru, şi eu tot le explicăm că mai am o haină şi laptopul înăuntru. Până la urmă fără prea multă vorbărie m-au lăsat să intru să îmi strâng lucrurile.

Afară plouă, m-am simţit trist. Parcă nu aş fi vrut să se termine, deşi sunt foarte obosit după această experienţă de 5 zile. Pentru mine a fost ceva deosebit, sper că prin tweet-urile, articolele, fotografiile şi filmările pe care le-am postat pe mobilissimo.ro să fi reuşit să redau atmosfera şi pentru cei de acasă.
 

Cu siguranţă vom fi prezenţi aici şi la anul, probabil mult mai pregătiţi şi mai organizaţi, dar pentru moment a trebuit să spargem gheaţă.

Cu consideraţie, Tamassy Zsolt.

Mobile World Congress 2011, Barcelona, Spania.